Despre strabism

Ce este strabismul ?

5-20% din copii au probleme de vedere, 5 % din copii au strabism

Strabismul este o afecțiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele și unul sau ambii ochi deviază.

Care sunt semnele strabismului?

Principalul semn este lipsa alinierii axelor vizuale ale ochilor, adică un ochi fuge din poziția normală de drept înainte. Alteori, sunt semne indirecte cum ar fi închiderea unuia dintre ochi în lumina puternică, întoarcerea sau înclinarea capului într-o parte.

Care sunt cauzele strabismului?

Cauzele strabismului sunt diverse:

  • Ereditatea: părinții, frații sau rudele apropiate au strabism, dar poate să apară și la copii fără rude cu strabism;
  • Viciile de refracție (prezența dioptriilor), mai ales când sunt diferențe de dioptrii între ochi. De multe ori, viciile de refracție se transmit ereditar;
  • Vederea scăzută a unui ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi, cataractă, tumori intraoculare);
  • Prematurite, dismaturitate;
  • Afecțiuni neurologice: hidrocefalie, sindrom Down, paralizie cerebrală;
  • Afecțiuni congenitale ale orbitei sau ochiului;
  • Traumatisme cerebrale, ale orbitei sau ale ochiului;
  • Cauze necunoscute: de cele mai multe ori nu se poate stabili cauza.Strabismul poate să apară la copii fără alte afecțiuni asociate.

Odată constată prezența strabismului, copilul trebuie consultat IMEDIAT de către un specialist oftalmolog pediatru.

Prima urgență o reprezintă depistarea și tratamentul ambliopiei, adică a vederii slabe. Dacă unul din ochi deviază mai frecvent, vederea lui poate să scadă prin ne-utilizare. Ochiul care priveste drept, este folosit preponderent. Ambliopia apare la 40 % din copiii cu strabism și este principala cauză de pierdere a vederii la un ochi pentru populația cuprinsă între 20-70 ani. Ea poate fi prevenită prin consult oftalmologic.

A doua problemă majoră o constituie lipsa vederii binoculare care include şi steroscopia, vederea “ 3 D”. Lipsa vederii binoculare implică aprecierea incorectă a distanţelor, practic extrem de deranjantă, mai ales pentru şofat precum şi pentru practicarea unor meserii sau sporturi care necesită vederea în spaţiu cum este munca la înălţime, arhitectură, pictură, chirurgie. La mulți copii cu strabism s-a constat o dezvoltare deficitară a motilității și a echilibrului întregului corp.

STRABISMUL CONGENITAL

Când debutul strabismului este sub vârsta de 6 luni sau chiar mai devreme, acesta este denumit strabism congenital. Mai frecvent este strabismul convergent, când ochiul fuge spre nas.

Cu cât strabismul apare mai devreme, cu atât trebuie intervenit mai rapid, altfel şansele de recuperare a vederii la ochiul slab şi a vederii binoculare scad.

Examinarea are ca scop decelarea cauzei care a produs strabismul şi decizia asupra tipului de tratament necesar.

Tratamentul oftalmologic în strabism

Strabismul se poate trata cu succes, tratamentul fiind adaptat fiecărui pacient în parte, în funcție de tipul strabismului, vârsta, asocierea deviațiilor verticale cu cele orizontale, dacă au mai fost operați anterior.

Netratat adecvat și din timp duce la pierderea vederii binoculare, persistența vederii duble, aspectul inestetic al ochilor.

Tratamentul poate fi unul dintre cele mai de jos sau combinație a acestora:

-Optic;

-Ortoptic;

-Tratamentul ambliopiei;

-Tratamentul chirurgical;

 Concluziile studiului dr. Daniel Mojon, oftalmolog specializat în strabism la Kantonsspital St Gallen (Elveţia)

„Niciodată nu-i prea devreme să corectezi strabismul. Operaţia de corectare a strabismului la copiii cu vârsta de până la 6 ani previne fenomenul de izolare socială a acestora”.

Pentru susţinerea tezei sale, Dr. Daniel Mojon a publicat în The British Journal of Ophthalmology un studiu efectuat pe un eşantion compus din 118 copii, pentru a determina relaţia dintre strabism şi discriminare. Dacă înaintea vârstei de 6 ani copiii nu-şi stigmatizează colegii ce suferă de acest defect vizual, situaţia este diferită după aceasta etapă.

Dr. Daniel Mojon şi echipa sa au făcut modificări ale fotografiilor a 6 perechi de gemeni, prin crearea unui strabism artificial la unul dintre cei doi copii. Imaginile au fost apoi prezentate succesiv în faţa unui grup de 118 copii, cu vârste cuprinse între 4 şi10 ani. Aceştia au fost rugaţi să desemneze care ar fi gemenii pe care i-ar invita sau nu la aniversarea zilei lor de naştere. Unul din cei 31 de copii de 4-6 ani (3,2%) nu a selectat nici un copil cu strabism. Printre copiii de 6-8 ani, rata de discriminare urca la 37,5%, respectiv 18 din 48 de copii nu au selectat nici un copil afectat. Între 8 şi 10 ani, majoritatea copiilor (56,5%) nu au invitat pe nici unul din copiii cu strabism.

Prin urmare, discriminarea legată de strabismul infantil creşte odată cu vârsta copiilor. De asemenea, afirma dr. Daniel Mojon, o intervenţie chirurgicală de corecţie ar trebui să fie efectuată înainte de 6 ani, vârstă ce pare să marcheze declanşarea implicaţiilor sociale negative ale strabismului. În susţinerea argumentaţiei lor, cercetătorii citează alte studii care atestă că unii educatori au avut, de asemenea, o atitudine negativă faţă de copiii cu strabism.